You can’t knock the mountain!

..îmi cânta Prodigy în căşti în timp ce coboram în viteză pe Valea Soarelui cu placa.

Sinaia nu suportă comparaţie cu partiile din Azuga, Buşteni, Predeal. Peisajul este aproape salbatic, tot timpul esti la cateva zeci de metrii, daca nu sute, faţă de oricine. Uitându-mă la poze parcă nu îmi vine să cred că am fost acolo. Feeling-ul, descris de o bună prietenă:

Haul ala de acolo de la 2000 de m…acolo esti doar tu cu tine.Nu mai conteaza hainele sau machiajul,nu te dau pe post,nu te vad prietenii,nu-ti impresionezi colegii,si nici macar iubitul nu te iubeste mai mult pentru asta…esti doar tu cu tine,in cea mai mare si frumoasa provocare.Urasc iarna si frigul dar ador scartaitul ala de zapada pe care il face rulajul cu placa sau skiul,ador sa cad si sa ma ridic,imi place sa-mi pun legaturile cu pofta,imi place sa ma car pe mine insumi in locuri albe pustii unde strigi cat te tine gura si multumesti lui Dzeu ca inca mai ai semnal,ador cand imi tremura genunchii,iubesc powderul si damburile,imi e frica si mor de placere in acelasi timp,iubesc linia descendenta,iubesc drumul mai mult decat destinatia……